Macro-regiunile - noua dimensiune a politicii regionale europene?

Unul dintre cele mai de actualitate subiecte de pe agenda de la Bruxelles vizeaza stabilirea noi politici regionale a Uniunii Europene incepand cu anul 2020. In acest sens, articolul Macro-regiunile: noua dimensiune a politicii regionale europene? semnat de Aida Catana (senior consultant si expert pentru fonduri europene in cadrul European Project Consulting) ofera o prezentare bine documentata a problematicii, dublata de observatii pertinente.
Articolul va aparea in numarul din august al Revistei Romane de Administratie publica Locala.

Macro-regiunile, noua dimensiune a politicii regionale europene?
(consideratii generale)

Definitia macro-regiunilor utilizata in timpul elaborarii Strategiei Europene a Regiunii Marii Baltice, fara a fi standard este „o zona incluzand teritorii dintr-un numar de state sau regiuni asocitate cu una sau mai multe caracteristici sau provocari”.  In mod practic, sunt incluse mai multe regiuni din mai multe state, unite prin efortul de a se pregati pentru a face fata unor situatii comune. Nu exista frontiere sau granite clar stabilite, relevanta fiind elementul de baza, pe principiul „place-based policy”, utilizat in vederea indeplinirii obiectivului de cooperare teritoriala europeana.

Fara a se substitui insa cooperarii teritoriale, abordarea macro-regionala trebuie sa ia pe deplin in considerare alte programe de cooperare existente la nivel regional pentru a genera sinergii , iar actiunile intreprinse la nivel local sau regional, este nevoie sa fie complementare.

Desigur ca modul in care strategiile europene privind regiunea Marii Baltice si cea a Dunarii vor reusi sa faca acest lucru, va fi cunoscut o data cu evaluarea lor, pana atunci existand posibilitatea dezbaterii privind modalitatea in care aceasta abordare, a macro-regiunilor, poate contribui la indeplinirea obiectivelor UE 2020, cunoscute fiind principiile de baza, respectiv coordonarea si orientarea. Avand in vedere insa motivele, factorii care au condus la obtinerea unor rezultate nu foarte bune ale Strategiei Lisabona, putem aprecia ca modul in care se implica autoritatilor locale si regionale, este determinant, pentru ca, in multe cazuri, implicarea partenerilor sociali, locali si regionali nu a fost totala, desi avea responsabilitati si competente in acest sens .

Complementaritatea actiunilor intreprinse la nivel local, regional si macro-regional va fi adevarata provocare, iar gestionarea acesteia va conduce la indeplinirea obiectivelor. Dificultatea problemelor pe care le au de rezolvat autoritatile locale si regionale, complexitatea aspectelor ce transced limitele fizice ale unei regiuni sau unitati administrativ-teritoriale, fac din dezvoltare economica si sociala, din coeziune, un obiectiv ce necesita o abordare multidimensionala. Macro-regiunile pot reprezenta o astfel de dimensiune, in masura in care obiectivele indeplinite de coeziune nu se mentin decat daca la nivel macro-regional se obtine o stabilitate si coeziune benefica tuturor cetatenilor.

Altfel spus, generarea impactului interventiilor politicii de dezvoltare regionala, depinde de crearea unui context cat mai favorabil si stabil, predictibil, care sa faca posibila generarea impactului estimat. Asigurarea unei interventii de tip macro-regional poate contribui in mod decisiv la realizarea acestui aspect. In plus, este un context ce poate contribui la imbunatatirea nivelului de autonomie locala si descentralizare, parteneriatul si dialogul in cadrul macro-regiunilor avand succes in masura in care partenerii sunt comparabili ca maturitate, responsabilitate si competenta.